Declarație culinară

Mâncărica de pui cu ceapă

Mâncărica de pui cu ceapă:

Varianta din cartea de bucate:Se ia un Pui fericit de la Agricola, ceapă câtă ai nevoie ,ulei, sare, piper.Se pune puiul la fiert, se toacă ceapa și așa mai departe până e gata mâncărica.
Varianta mea de din timpul liceului este cu totul alta.
Istoria e de pe timpul clasei a XII-a și stăteam la internatul unui liceu agricol în aceeași cameră cu alți trei colegi de clasă, băieți buni la toate, uniți la bine și la greu.
Profesorul de contabilitate, burlac convins, fară nici un fel de talent gospodăresc si cu multe alte “calitați”(lenea fiind cea mai evidentă), fiind coleg de internat cu noi, s-a gândit intr-o dupa-amiaza plictisitoare de primăvară să invite la masă pe cei patru elevi preferați ai săi.
Bineînteles, domnul profesor vroia să ne serveasca mâncărică de pui cu ceapă.Care nu era făcuta.Si trebuia pregătita.De către noi.Care știam să gatim din ce am învațat când mergeam la cantina să mâncăm.Adica deloc.
Iata-ne ajunși la locul faptei.”Bucataria” domnului profesor era de fapt un taburet din cameră pe care trona un resou electric meșterit din-un bolțar. Făcuse rost pentru această ocazie de o oală, un cuțit bont, câteva castroane de tablă de pe la cantină, linguri si furculițe tot de pe acolo.Apă de la izvor, apa curenta era doar seara si dimineața pe timpul Acela.
Puiul era proaspăt… tăiat, eu având onoarea de a mă ocupa de dumnealui. La timpul respectiv am fost mândru de mine de ce a iesit dupa ce l-am curățat, cam păros, cu oasele rupte(atunci am dat vina pe cutit), oricum nimeni nu era in stare de mai bine.
Așa dichisit, puiul a intrat in oala cu apă lângă ceapa tăiată de catre colegii mei mai mult sferturi. Ce am mai pus in oală nu are prea multă importanță, oricum nu era nici o șansă să iasa ceva comestibil de acolo.
Evident, dupa ore de stat langă reșoul care era bun numai să evapore apa din oală, nicidecum să-i fiarba conținutul, am abandonat speranța de a mai mânca in seara aceea ceva gătit de noi, refugiindu-ne la cantina internatului pentru obișnuita mâncare la cazan .Bineînțeles că de vina a fost “găina bătrână”, care în cele din urmă a ajuns să bucure câinii din curtea școlii
Aceasta este o “declarație culinară” pentru profesorul meu de contabilitate la care n-am mai servit masa niciodată, dar căruia îi sunt recunoscător pentru meseria invațată de la dumnealui.
Postarea face parte din campania pentru Agricola Bacau, proiect sustinut de catre siteul creatordepofta.ro si pagina de Facebook Creator de Pofta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Casa din vis

Netflix Membership #Giveaway