În timp, despre roată

Horea si Cloșca au fost trasi pe roată la 28 februarie 1785, pe platoul „La furci” lânga Alba Iulia, supliciul lor atragând criticile intregii lumi civilizate, Jean Pierre Brissot de Warville (1754-1793), publicist si  înfocat susținator al ideilor revoluționare, scriind la acel timp despre această atrocitate: „Dacă românilor nu li se redă libertatea, înseamnă că toți monarhii Europei trebuie să se ridice împotriva Statelor Unite ale Americii, sa proscrie Constituția acestui nou stat si să condamne ca infamă orice alianță cu acesta’’.

Împăratul Iosif al II-lea a nesocotit toate legile medievale din acel timp ale principatului, numind peste autoritatea guvernului şi a comitatelor o comisie centrală condusă de contele Iankovitsch, care n-a ţinut seama de nici un protest şi nu a acceptat participarea la ancheta conducătorilor răscoalei a nici unui reprezentant al nobilimii şi guvernului Transilvaniei. Din punct de vedere juridic, lui Horea, Cloşca şi Crişan nu li s-a făcut un proces autentic, totul reducându-se la anchetă şi condamnare.

Ca să-i poată executa cu cea mai aspră pedeapsă prevăzută de Codul Terezian aflat în vigoare in acele timpuri, la articolul 62, care prevedea pentru răsculaţi pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare, li s-a adăugat şi articolul 90, pentru tâlhărie, ca să poată fi executaţi prin zdrobirea corpului cu roata.

Țăranii din Transilvania s-au revoltat in 1784, sub Horea, Cloșca si Crișan, din cauza asupririi de către nobilii maghiari si de autoritațile austriece si din cauză că aveau, la ei in tară, statut de tolerati.