Un bob de rouă

Întreaga noapte-un bob de rouă, pe sânul rozei adormite,

A oglindit în apa-i cerul. În limpedele diamant

A răsărit şi-apus de-a rândul, cu noaptea fără de limite,

Enormii sori cu-al lor cortegiu şi-al nebuloaselor neant.

Spre zori, s-a şters în cristalinu-i, Lacteea-n cer întârziată,

Şi roşul cerului şi-al florii, în infinitu-i, a creat

O-ncântătoare dimineaţă cu care roua-mparfumată

Pe aurul întâiei raze în soare a alunecat.

O noapte-ntreagă-un bob de rouă, picat pe-această dragă floare,

A fost imens ca şi un suflet, senin şi trecător în care

Vizibil numai sie însuşi e Universu-ntreg gândit.

Şi astfel când fatalul oare, al celor dincolo de viaţă,

Răsare-n lumi interioare, din a misterelor grea ceaţă,

Ca roua sufletul s-absoarbe, cu-ntreg stelatu-i infinit.

poezie de Gabriel Donna

"Reflexii în Oglindă" -  provocarea de vineri lansată de SoriN.

vivaSMS. Fii primul care află!