Oameni cu chipuri meschine

Oameni cu măşti pe faţă,

Care pe alţii îi învaţă ce e bine sau rău

Şi cum trebuie să-l iubescă pe Dumnezeu,

Dar ei umblă cu diavolul în gând mereu. 

Oameni cu măşti pe faţă,

Care pot curma o viaţă

Şi zic că nu sunt ei vinovaţi,

Dar omoară chiar şi pe ai lor fraţi.

Oameni cu măşti pe faţă,

Care au inimi de gheaţă

Şi suflete întunecate

De-atâta lăcomie şi nedreptate.

Voi, oamenii cu chipuri meschine,

Care omorâţi ale noastre destine,

Scoateţi-vă măştile, că nu vă stă bine.

poezie de Vladimir Potlog. Foto: Dainis Matisons | Flickr

"Reflexii în Oglindă" -  provocarea de vineri lansată de SoriN