N-a fost nimic
din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să
fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o
scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o
lamă, lucioasă, de cuţit!...
N-am fost decât
doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat
în tren fără tichete
Şi fără nici un
alt bagaj decât refrenul
Semnalului
de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut
călători-mpreună...
Şi fiecare-am
coborât în câte-o gară,
Ca două
veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei
noastre nopţi de primăvară!
Şi-atâta tot!...
Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât
un searbăd început
De simplu
"fapt divers", ce nu se ştie
În care timp
şi-n care loc s-a petrecut!...
Foarte frumoasă poezia, excelent aleasă fotografia care o însoțește! :)
RăspundețiȘtergere