Balada vechilor iubiţi

Ca pomii înfloriţi sub grindini

De douăzeci de ani luptăm

Ţi-ai luat de zeci de ori bagajul

Tot aşa des ne împăcăm

Obicectele din jur roiesc

Şi mobilele poartă semne

Coşmarul vechilor scandaluri

Îmbrăţişările de-apoi

Gustul floral al sfintei ploi

Din lacrima de-argint a vieţii

Iubirea mea, cum au trecut anii prin viaţa ta,

Ce-a mai rămas din dimineţi şi seri,

Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,

Iubirea mea, gingaşă, trecătoare floare

Dimineţi fără nori, cu soare

Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.

Trecuţi prin vrăjile iubirii,

Înlănţuiţi ca în trecut,

M-ai prins sau m-ai scăpat de lanţuri,

Din timp în timp, ne-am repierdut.

Există-n lume mulţi amanţi

Ce se obişnuiesc să cadă

În mări prozaice de ură.

Eu am tânjit la nesfârşit

Spre exaltarea ta de sfântă,

De-adolescentă imatură.

Iubirea mea, cum au trecut anii prin viaţa ta,

Ce-a mai rămas din dimineţi şi seri

Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,

Iubirea mea, gingaşă, trecătoare floare

Dimineţi fără nori, cu soare

Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.

Dar timpul ce ne şterge urma

Chinuitor, din veac în veac,

Ne prinde-n menghini nevăzute

Dintr-un neant, în alt neant.

Devreme sau târziu mai plângi

Iar eu mă zbucium în zadar,

Ne descojim de certitudini,

Secrete azi nu mai avem

Şi întâmplările lovesc

Ramuri de val floral în geam.

Iubirea mea, nu poţi lupta

Cu înecaţii de la mal

Într-un veac plin de aberaţii

Iubirea mea, cum au trecut anii prin viaţa ta,

Ce-a mai rămas din dimineţi şi seri

Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,

Iubirea mea, gingaşă, trecătoare floare

Dimineţi fără nori, cu soare

Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.

Cântec. Muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare. Foto: Flickr | Micolo J